TIPURI ALE EDUCAȚIEI:
Educația/ Învățarea formală = învățarea care se desfășoară într-un cadru organizat și structurat, dedicat în mod specific învățării, și în general conduce la acordarea unei calificări, de obicei sub forma unui certificat sau a unei diplome. Aceasta include sistemele de educație generală, de formare profesională inițială și de învățământ superior. (RECOMANDAREA privind validarea învățării non-formale și informale 2012/C 398/01)
Educația/ Învățarea non-formală = învățarea realizată prin activități planificate (în ceea ce privește obiectivele învățării și timpul dedicat învățării), în cadrul cărora există o formă de susținere a procesului de învățare (de exemplu, relațiile student-profesor). Aceasta poate include programe de însușire a unor competențe profesionale, de alfabetizare a adulților sau programele de educație de bază a persoanelor care au părăsit timpuriu școala. Printre cazurile foarte des întâlnite de învățare non-formală se numără cursurile de formare la locul de muncă, prin care întreprinderile actualizează și perfecționează competențele angajaților lor (cum ar fi competențele TIC), învățarea on-line structurată (de exemplu, prin utilizarea resurselor educaționale deschise) și cursurile organizate de organizațiile societății civile pentru membrii lor, pentru grupul lor țintă sau pentru publicul general.(RECOMANDAREA privind validarea învățării non-formale și informale 2012/C 398/01)
Educația/ Învățarea informală = învățarea care rezultă din activitățile zilnice legate de muncă, viața de familie sau petrecerea timpului liber. Aceasta nu este organizată sau structurată în ceea ce privește obiectivele, timpul sau sprijinul acordat procesului de învățare; Învățarea informală poate fi involuntară din punctul de vedere al persoanei care învață. Rezultatele învățării obținute prin învățare informală pot fi competențele dobândite prin experiențe de viață și profesionale. Se pot cita ca exemple competențele de gestionare a proiectelor sau competențele TIC dobândite la locul de muncă; limbile străine învățate și competențele interculturale dobândite în cursul unei șederi în străinătate; competențele TIC dobândite în afara activității profesionale, competențele obținute prin activități de voluntariat, activități culturale sau sportive, activități de animație pentru tineret și activități desfășurate în propria familie (de exemplu, îngrijirea unui copil). (RECOMANDAREA CONSILIULUI privind validarea învățării non-formale și informale 2012/C 398/01)
Educația non-formală este o parte integrantă a conceptului de învățare pe tot parcursul vieții, care permite tinerilor și adulților să dobândească și să mențină competențele, abilitățile și perspectiva necesare pentru a se adapta la un mediu în continuă schimbare. Aceasta poate fi dobândită din inițiativa personală a fiecărui individ prin diverse activități de învățare desfășurate în afara sistemului educațional formal. O parte importantă a educației non-formale este realizată de organizațiile non-guvernamentale implicate în activitățile pentru tineret și cu comunitatea. (RECOMANDAREA privind educația non-formală 1437/2000)
ACTIVITĂȚILE PENTRU TINERET ȘI EDUCAȚIA NON-FORMALĂ
Activitățile pentru tineret au adesea un scop sau o dimensiune educațională puternică. De obicei, educația sau învățarea care are loc în cadrul activităților pentru tineret este „non-formală” – nu „formală” și nu „informală”. Activitățile pentru tineret și educația non-formală au multe caracteristici comune. Cu toate acestea, ele nu sunt același lucru.
CARACTERISTICI ale învățării/ educației NON-FORMALE:
Educația non-formală trebuie să fie:
- Educația non-formală este un proces de învățare planificat, cu obiective educaționale.
- Activitățile educației non-formale sunt bazate pe nevoile beneficiarilor; aceste activități sunt deschise contribuției lor în procesul de învățare și încurajează realizarea legăturilor cu viața reală.
- Educația non-formală se bazează pe participarea voluntară a beneficiarilor (cu alte cuvinte, educația non-formală nu este o activitate obligatorie).
- Educația non-formală este inclusivă și accesibilă, adică orice tânăr poate participa și organizatorii caută activ modalități de a include persoane care sunt în risc de excluziune sau marginalizare.
- Metodologiile educației non-formale sunt variate, participative și centrate pe beneficiar; acestea includ o combinație de învățare individuală și de grup și încurajează beneficiarii să învețe unii de la alții.
- Educația non-formală se concentrează pe învățarea abilităților de viață și pregătirea pentru cetățenia activă.
- Educația non-formală este holistică, ceea ce înseamnă că implică emoțiile, mințile și corpurile beneficiarilor.
- Activitățile de educație non-formală pot fi desfășurate de educatori/ formatori profesioniști și/ sau voluntari.
Educația non-formală, descrisă de Departamentul pentru Tineret al Consiliului Europei:
Pe scurt…:
- învățarea are loc în afara structurilor sistemului educațional formal și diferă de acesta prin modul în care este organizată și tipul de recunoaștere pe care îl conferă această învățare;
- învățarea este intenționată și voluntară;
- învățarea are ca scop principal transmiterea și practicarea valorilor și abilităților vieții democratice.
Caracteristici metodologice:
- coexistența și interacțiunea echilibrată între dimensiunile cognitive, afective și practice ale învățării;
- legătura între învățarea individuală și cea socială;
- solidaritate orientată spre parteneriat și relații simetrice de predare/învățare;
- abordări participative și centrate pe învățăcel;
- apropierea de preocupările reale ale vieții, experimentală și orientată spre învățarea prin practică, folosind schimburi și întâlniri interculturale ca mijloace de învățare.
Valori:
- Valori legate de dezvoltarea personală: autonomie; gândire critică; deschidere și curiozitate; creativitate.
- Valori legate de dezvoltarea socială: comunicare; participare și cetățenie democratică; solidaritate și justiție socială; responsabilitate; puterea transformatoare a conflictului.
- Valori etice: drepturile omului; respectul pentru ceilalți; învățare și dialog intercultural; pace/non-violență; egalitatea de gen; dialog între generații.
Formatorii non-formali …:
- folosesc metode participative;
- folosesc diversitatea ca un instrument pozitiv de învățare;
- fac legături critice și reflexive între concret și abstract, atât pentru a facilita procesul de învățare, cât și pentru a-și îmbunătăți continuu calitatea;
- au cunoștințe despre viața și culturile tinerilor din Europa.