Activitățile pentru tineret = termen larg care acoperă o gamă variată de activități de natură socială, culturală, educațională, de mediu și/sau politică de către, cu și pentru tineri, în grupuri sau individual. Activitățile pentru tineret sunt oferite de lucrători de tineret plătiți și voluntari și se bazează pe procese de învățare non-formală și informală axate pe tineri și pe participarea voluntară. Activitățile pentru tineret reprezintă în esență o practică socială, care lucrează cu tinerii și societățile în care trăiesc, facilitând participarea activă a tinerilor și includerea lor în comunitățile lor și în procesul decizional. (RECOMANDAREA CM/Rec(2017)4 privind Activitățile pentru Tineret)
Comunitatea de practici a activităților pentru tineret = în domeniul activităților pentru tineret, comunitatea de practici a activităților pentru tineret ar trebui să fie înțeleasă ca un grup de persoane, profesioniști sau neprofesioniști, care împărtășesc aceleași interese în soluționarea unei probleme, îmbunătățindu-și competențele și învățând din experiențele celorlalți. Comunitatea de practici a activităților pentru tineret cuprinde părțile interesate de la toate nivelurile, de la nivel local până la nivel european, cum ar fi: lucrătorii de tineret și liderii de tineret; managerii de activități pentru tineret; operatorii de proiecte; organizațiile acreditate și independente de activități pentru tineret; formatorii; cercetătorii; educatorii de lucrători pentru tineret; comunitățile locale și municipalitățile; agențiile naționale ale Erasmus+ Tineret și Corpului European de Solidaritate; reprezentanțele de tineret, tinerii și factorii de decizie politică din domeniul tineretului. Toți actorii din comunitatea de practici a activităților pentru tineret au, în sfera (sferele) lor de competență, mandate, roluri și capacități diferite pentru dezvoltarea în continuare a activităților pentru tineret. (REZOLUȚIA privind cadrul pentru instituirea unui Program European pentru Activitățile pentru Tineret 2020/C 415/01)
Învățarea formală = învățarea care se desfășoară într-un cadru organizat și structurat, dedicat în mod specific învățării, și în general conduce la acordarea unei calificări, de obicei sub forma unui certificat sau a unei diplome. Aceasta include sistemele de educație generală, de formare profesională inițială și de învățământ superior. (RECOMANDAREA privind validarea învățării non-formale și informale 2012/C 398/01)
Învățarea non-formală = învățarea realizată prin activități planificate (în ceea ce privește obiectivele învățării și timpul dedicat învățării), în cadrul cărora există o formă de susținere a procesului de învățare (de exemplu, relațiile student-profesor). Aceasta poate include programe de însușire a unor competențe profesionale, de alfabetizare a adulților sau programele de educație de bază a persoanelor care au părăsit timpuriu școala. Printre cazurile foarte des întâlnite de învățare non-formală se numără cursurile de formare la locul de muncă, prin care întreprinderile actualizează și perfecționează competențele angajaților lor (cum ar fi competențele TIC), învățarea on-line structurată (de exemplu, prin utilizarea resurselor educaționale deschise) și cursurile organizate de organizațiile societății civile pentru membrii lor, pentru grupul lor țintă sau pentru publicul general.(RECOMANDAREA privind validarea învățării non-formale și informale 2012/C 398/01)
Învățarea informală = învățarea care rezultă din activitățile zilnice legate de muncă, viața de familie sau petrecerea timpului liber. Aceasta nu este organizată sau structurată în ceea ce privește obiectivele, timpul sau sprijinul acordat procesului de învățare; Învățarea informală poate fi involuntară din punctul de vedere al persoanei care învață. Rezultatele învățării obținute prin învățare informală pot fi competențele dobândite prin experiențe de viață și profesionale. Se pot cita ca exemple competențele de gestionare a proiectelor sau competențele TIC dobândite la locul de muncă; limbile străine învățate și competențele interculturale dobândite în cursul unei șederi în străinătate; competențele TIC dobândite în afara activității profesionale, competențele obținute prin activități de voluntariat, activități culturale sau sportive, activități de animație pentru tineret și activități desfășurate în propria familie (de exemplu, îngrijirea unui copil). (RECOMANDAREA CONSILIULUI privind validarea învățării non-formale și informale 2012/C 398/01)
Rezultatele învățării = ceea ce o persoană care învață cunoaște, înțelege și este capabilă să realizeze la finalizarea unui proces de învățare, și sunt definite sub forma cunoștințelor, abilităților și a competențelor. (RECOMANDAREA privind validarea învățării non-formale și informale 2012/C 398/01)